Întinde degetele subțiri către întrerupător și apasă unul dintre cele două butoane dreptunghiulare și albe. Se face întuneric în dormitor. A rămas, de fapt, o rază de lumină galbenă-portocalie de la felinarul de pe stradă. Raza se întinde pe cearceaful negru, după ce străpunge perdeaua cu model floral, continuă pe podeaua de lemn și se termină în vârful degetului mare de la picioarele Sofiei.
Sofia pășește încet către fereastră, urmând raza de lumină galbenă-portocalie. Pe măsură ce înaintează, raza de lumină se mulează pe gambă, apoi pe pulpă, îi mângâie șoldul stâng discret, apoi se pierde pe talie.
Sofia ajunge în fața ferestrei și închide ochii. Singurul sunet care se poate auzi în liniștea de la miezul nopții este sunetul interiorului ei. Un sunet ritmat pe care îl simte pe încheieturile brațelor alungite de-a stanga și de-a dreapta pervazului, în tâmplele pe care cad șuvițe castanii și în pieptul care învelește cu o piele albă sânii moi.
„De ce nu mai simt nimic pentru tine și cum se poate să fii o obsesie trecătoare? Există măcar așa ceva sau este doar o idee venită din universul pe care mi-l construiesc cu gândurile mele atunci când sunt singură?”, se întreabă Sofia murmurând stins în fața ferestrei.
Caută răspunsul în jurul ei, întorcând capul ca și cum ar fi fost atinsă pe umăr. Deschide ochii. Dar nu e el, e doar un fir de păr care s-a desprins din cocul leneș. Își întoarce privirea spre fereastră și vorbește ca și cum cineva de dincolo de fereastră ar asculta-o.
Iar vorbele se pierd în întuneric și se sting odată cu felinarul de afară. Nu mai e întuneric, iar undeva în depărtare se naște un pui de răsărit. Sofia își dă seama că el apare de fiecare dată când se stinge lumina în cer și dispare cu prima rază a răsăritului de soare.
„Nu cred că ești din lumea asta. Te simt, dar nu te văd. Te aud chiar și când taci, dar nu spui nimic concret. Mă lași să-mi fac iluzii, să mă îndrăgostesc, apoi pleci și mă lași din nou să mă pierd în mine. Și totuși… de fiecare dată când mă strâng gândurile, le iei în palme, le desfaci pe fiecare în parte, le ordonezi, faci curat în mine și pleci din nou. Cine ești?”, se întreabă Sofia privind spre nimicul din jurul ei.
Sursa foto: Pinterest
