Îmi încep articolul spunând că nu m-a plătit nimeni să-l scriu. Nu ai cum să plătești un om cu trei articole pe blog nou să scrie un articol despre tine.
Nu este reclamă plătită pentru Kafein. Dar s-a întâmplat să descopăr cafeneaua aceasta cu povești tocmai când mi-am început blogul. Așa că nu aveam cum să nu scriu despre ea.
Care este de fapt povestea aici? Mie nu-mi plăcea cafeaua înainte de Kafein. Dar s-a întâmplat într-o zi de miercuri. Atunci a început povestea de dragoste dintre mine și cafea.
Miercuri, ziua în care eu și cafeaua de la Kafein ne îndrăgostim
Așadar, începe ziua de miercuri cu mine ajungând la birou. Deschid laptopul și intru pe Drive să văd cam pe unde sunt cu studiul de caz, îmi deschid mailul să-mi fac o idee dacă va fi agitație mare acolo în ziua respectivă, apoi îmi deschid agenda să-mi fac un to do pe miercuri. Principalul task era studiul de caz, așa că să-i dăm bătaie să fie gata în deadline.
La scurt timp, pe chatul intern, apare întrebarea „Vreți cafea?”. Eram în dubii. Mă gândeam că de când am ajuns în firmă am cam refuzat cafeaua colegilor (pentru că nu-mi producea nicio plăcere cafeaua în general).
Apoi mi-am dat seama că studiul acela de caz avea nevoie de mine cu baterie maximă. De scris singur nu se scria. Apoi mi-a trecut prin cap că oricum pentru mine cafeaua nu are niciun efect, așa că la ce bun…
Însă forțe nebănuite și alinierea unor planete m-au împins pe tastatură și am scris :
Da, aș vrea și eu una. De care vreți voi, nu contează.
Am început să scriu și să-mi iau notițe pentru studiul meu de caz până a venit cafeaua. Aici s-a produs magia. Momentul în care am simțit și am știut că îmi place cafeaua. Dar nu oricare, ci cafeaua aceea de la Kafein.
Am analizat paharul. Un carton foarte drăguț, colorat, cu o textură șerpuitoare care mă făcea să-l ating chiar dacă nu beam din cafea. Mă surprindeam luând notițe în timp ce eram cu un deget pe pahar în sus și în jos, fascinată de textura cartonului.
Când luam pauză îmi aruncam ochii pe desenele de pe pahar. Simțeam o bucurie interioară și o relaxare ciudată. Apoi mai luam o gură de cafea cu lapte. Și tot așa până s-a terminat paharul meu de cafea.
La final mi-am spus că mai vreau cafea de la Kafein. Ceva s-a întâmplat dacă oamenii aceștia m-au făcut pe mine să beau cafea. Au convins un nebăutor de cafea să bea cafea. Și nu fusesem în magazinul lor, nu știam cine sunt, cum se numesc sau unde sunt localizați. Dar îmi plăcea cafeaua lor.
Despre ce este vorba la Kafein
Azi am fost în cafeneaua lor. Un spațiu micuț, lipit de concurență. Și când spun lipit, lipit la propriu. Ei sunt acolo din 2014, concurența s-a lipit anul acesta. Și-mi doresc foarte tare ca oamenii care ajung în Cotroceni să aleagă Kafein. Pentru că odată ce treci pragul pur și simplu ai intrat în altă lume.
Nu este o cafenea extrem de încăpătoare, dar pentru povestea cafelei lor nici nu trebuie. Este mai degrabă mic și intim. Cu cărți pe rafturi (aici m-au câștigat fără doar și poate), cu un bar de lemn pe care este expus logo-ul lor, cu becuri care curg din tavan, cu rafturi tip cub unde găsești și tărie dacă vrei, cu fructe proaspete și muzică bună.
Azi am intrat și am cerut o cafea cu lapte. Nu știu în cât timp a fost gata pentru că nu am simțit. Omul mi-a făcut cafeaua și m-a ținut de vorbă.
Pe mine rar mă faci să vorbesc cu tine pentru că sunt un om introvertit. Deși curioasă din fire, prefer să observ și poate dacă mai vin să deschid și gura. Recunosc că am băut cafea și de la concurență, mai acum ceva vreme, dar din altă locație… nu m-a făcut să simt aceleași lucruri…
Revenind la Kafein și la cafeaua lor absolut genială. Acolo nu-i cafea și atât. Adică nu ai cum să te duci, să ceri cafea, plătești și ai plecat cu gândurile tale. Te deconectează pur și simplu.
Ai intrat, te-ai desprins de gânduri, arunci ochii pe pereți, admiri, miroși… ești în altă lume și în altă cafenea. Și nuanțele de maro și lemnul… cărămiziul și muzica aceea bună… pentru mine sunt detalii care contează foarte mult.
Și când îmi mai dai și ceva bun… Te-ai cam legat la cap că de mine nu mai scapi.
Cum este cafeaua acolo
Cafeaua nu e cafea, e poveste la pahar de carton, colorat și texturat în valuri. Guști și simți aroma, simți mirosul de cafea, stropul de lapte. Dacă o bei în birou nu ai cum să nu te întorci cu gândul în cafenea. Bei cafea și ți se derulează în minte muzica bună și cromatica de acolo.
Așadar, cred că s-a născut această relație de dragoste dintre mine și cafea. Și Kafein e singurul care a reușit. Fix prin povestea aceasta pe care o oferă și prin cafeaua bună.
Și-l găsești pe Kafein pe Șoseaua Cotroceni, 13.
