Anxietatea: Cum îți schimbă viața și cum poți negocia cu ea

Anxietatea este o stare despre care se vorbește din ce în ce mai mult, mai ales după 9 luni de pandemie.

Dacă înainte de criza provocată de SARS-CoV-2 anxietatea nu era un subiect atât de discutat, acum tot mai mulți oameni aleg să meargă la terapie fiind împinși de o stare de neliniște și teamă (anxietatea).

Conform unui studiu derulat de Centers for Disease Control and Prevention (CDC), în perioada 24 – 30 iunie 2020, în Statele Unite ale Americii, 31% dintre respondenți (total de 5.470) au spus că s-au confruntat cu stări de anxietate și depresie.

Conform datelor centralizate de Organizația Mondială a Sănătății, în anul 2017, aproximativ 264 de milioane de adulți din întreaga lume sufereau de anxietate: 179 de milioane de femei (63%) și 105 milioane de bărbați (37%).

Un studiu McKinsey din 29 martie 2020 arată că 35% dintr-un total de 1062 de respondenți din SUA s-au confruntat cu stări de anxietate și depresie.

Ce este anxietatea

Anxietatea este o stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații și de dificultate în a respira, conform explicației din DEX.

Am cercetat puțin internetul și am descoperit mai multe forme ale definiției anxietății, dar toate au ca idee principală explicația oferită de DEX.

Totuși, definiția care mi-a atras atenția a fost găsită pe depreHUB:

„Anxietatea este o tulburare de natură psihică, caracterizată prin frică și neliniște persistentă, copleșitoare, fără un motiv real, care îți acaparează toate resursele de energie vitală și îți afectează viața cotidiană.

În timp ce frica este o emoție umană normală, care te ajută în momentul în care te confrunți cu un pericol, anxietatea nu este justificată de prezența unei situații periculoase. Astfel, dacă teama te învață să fii prudent, anxietatea te învață să fii evitant”, arată explicația de pe depreHUB.

Ce este anxietatea pentru cel care suferă de anxietate

Probabil că dacă aș avea mai mult timp la dispoziție, aș putea scrie o carte despre anxietate și toate formele ei care și-au făcut cuib în viața mea, dar am să încerc să fac un rezumat.

Anxietatea este atunci când stai pe canapea, bei un ceai fierbinte și, dintr-o dată, începi să-ți faci griji. Dacă analizezi situația cu atenție, observi că nu ai niciun motiv pentru care să-ți faci griji sau să-ți fie teamă. Și dacă, totuși, găsești un motiv, de cele mai multe ori este doar unul închipuit.

Anxietatea este atunci când îți place foarte mult jobul tău, dar te cuprinde o teamă de nedescris înainte cu câteva ore să începi să lucrezi. Dacă încerci un exercițiu de introspecție vezi că nu ai niciun motiv pentru care să-ți fie teamă.

Anxietatea este atunci când nu poți respira foarte bine pentru că simți că tot corpul tău este apăsat de o forță pe care nu o poți vedea. În cazul meu, anxietatea reprezintă presiune în zona pieptului.

O criză de anxietate se poate activa și înainte să dormi: pui capul pe pernă, dar nu poți adormi. Un val de gânduri și griji se pornește în mintea ta și simți că nu poți să scapi de ele.

Eu am încercat să vizualizez anxietatea și am descris-o astfel: aglomerația din intersecția de la Romană, de la ora 18:00, în timpul săptămânii.

Cum îți schimbă viața anxietatea

Anxietatea te împiedică uneori să faci lucrurile care-ți plac, să-ți faci munca așa cum trebuie sau să te concentrezi.

Din păcate, anxietatea te împiedică să te bucuri și de cele mai dragi momente, dacă apare atunci când ți-e lumea mai dragă (și cam așa are obiceiul).

În cazul meu, anxietatea a făcut ca la fostele joburi să nu vorbesc atunci când aveam ceva de spus, să mă consider mai puțin decât eram și puteam să fac și să ratez unele proiecte din teama că nu mă voi descurca – deși știam că pot.

Anxietatea m-a convins într-o perioadă chiar să nu ies din casă pentru că oamenii se uită ciudat la mine – deși niciun om de pe stradă nu știa cine sunt eu.

Anxietatea m-a convins chiar că este inutil să-mi fac un blog pentru că nu am nicio voce.

Ei bine, anxietatea și-a spus cuvântul și în relațiile cu iubitul meu sau cu persoanele dragi mie.

Am scăpat de anxietate? Nu în totalitate.

Am învățat să discut cu ea și să negociez? Da.

Cum am redus anxietatea

Pentru că nu am scăpat de ea, dar am reușit cumva să reduc intensitatea ei. Am reușit să fac acest lucru prin exercițiile recomandate la terapie.

Eu fac următorul exercițiu atunci când simt că mă cuprinde anxietatea:

1 – Recunoașterea anxietății

La început este greu să-ți dai seama ce se întâmplă cu tine, dar în timp, după terapie și mult exercițiu, vei simți când ți-a deschis ușa starea de anxietate. Te poate găsi oriunde: în sufragerie, la birou, poate chiar în mașină sau imediat ce ai pus capul pe pernă.

Tot ce trebuie să faci este să identifici simptomele.

2 – Acceptă starea de anxietate

Nu te învinovăți că tocmai atunci te-a lovit anxietatea. Este ok. Este o stare pe care trebuie să o conștientizezi și să-ți dai seama că ești ceva mai puternic sau puternică decât ea.

Dacă nu-ți iese și simți că te copleșește, nu te învinovăți: nu tot timpul putem fi atât de puternici încât să ne luptăm cu anxietatea și este ok și așa. Data viitoare îți va ieși. 

Acceptă că există și fă tot ce poți să o diminuezi.

3 – Întrebările cheie pentru pregătirea negocierii cu anxietatea

Am în acest moment motiv să mă îngrijorez?

Este teama mea generată de o cauză reală?

Care este rădăcina fricii mele?

Dacă este o teamă reală, ține de mine? Pot face eu ceva să rezolv această situație?

4 – Negociază cu teama sau cu anxietatea

Și mie mi s-a părut ciudat și m-am întrebat cum aș putea să negociez cu teama sau cu anxietatea mea.

Așadar, m-am așezat în fața mea, în oglindă, și mi-am spus: Uite, Carmen, în acest moment nu ai niciun motiv să-ți fie teamă. Dar dacă simți asta, ce ar fi să o lași pe mai târziu?

Înțeleg că ai starea aceasta, dar acum îți propun să te bucuri de momentul acesta și să-ți canalizezi energia pe ceea ce faci acum. Ce spui? Și lăsăm teama pe mai târziu.

Uite, anxietate, înțeleg că ai apărut acum, dar eu acum am de făcut aceste lucruri. Ce ar fi să-mi împrumuți energia negativă ca eu să o pot transforma în energie pozitivă, iar tu să știi că ai venit, te-am conștientizat, am discutat și am făcut ceva bun din tine. Este ok pentru tine așa?

Chiar dacă nu este ușor să negociezi, poți face asta. Eu am și râs când am început prima dată să vorbesc cu anxietatea mea. Dar am luat-o la întrebări și am domolit-o.

Un studiu CDC spune că pandemia poate fi un element de stres în viața oamenilor. Știu, prima reacție ar fi: „CDC, nu trebuie să-mi spui tu asta, văd și eu în jurul meu și chiar în cazul meu”.

Dar CDC subliniază și care sunt fricile pe care le au oamenii și schimbările de comportament (te ajută dacă până acum nu te-ai confruntat cu anxietate și brusc ești nevoit să faci față unor elemente noi pe care nu le poți gestiona):

• Teama de a te infecta cu virusul și teama că cei apropiați ar putea intra în contact cu un virus despre care nu au suficiente informații;
• Schimbările în programul de somn și de odihnă – nu mai dormi suficient, nu te mai poți odihni atât de bine ca înainte;
• Problemele de sănătate se agravează, fie ele de natură fizică sau mintală;
• Unii oameni încep să fumeze mai mult, să consume alcool sau chiar să apeleze la substanțe interzise.

Specialiștii CDC îți recomandă să ceri ajutor dacă simți că pandemia te afectează. Lucru recomandat, de altfel, de orice autoritate medicală. Ajutorul poate veni de la un psiholog, de la familie sau de la prieteni și, nu în ultimul rând, de la tine.

Comunicarea este foarte importantă în această perioadă, chiar dacă nu se mai desfășoară face-to-face. Avem la dispoziție atâtea aplicații care ne aduc într-o clipă cu un pas mai aproape de cei dragi prin video-call.

Desigur, nu este cea mai sănătoasă variantă, dar puterea de adaptare la vremuri este importantă în procesul de identificare a soluțiilor.

Anxietatea socială indusă de carantină: Nimeni nu este perfect, iar persoana din fața ta are nevoie să fie ascultată

Un articol The New York Times oferă câteva soluții în problema anxietății sociale indusă de carantină. Articolul este scris de un psiholog și spune că dincolo de teama oamenilor cauzată de lipsa de socializare, oamenii se tem că nu vor mai putea să se conecteze cu alți oameni la fel de ușor (o teamă pe care o am și eu în prezent).

Altfel spus, oamenii cred că după o pauză atât de mare de socializare nu mai știu să converseze, cum să abordeze o persoană sau cum să se poarte în prezența altor oameni.

Psihologul spune că ar fi mult mai sănătos dacă ne-am canaliza energia pe a fi prezenți în discuția cu respectivele persoane, decât să ne facem scenarii înainte, după și în timp ce discutăm despre cum să fim cele mai bune „gazde” în socializare.

În plus, specialistul mai spune și să evităm nevoia de a fi perfecți când socializăm. În această perioadă, nimeni nu mai este perfect într-o discuție și fiecare dintre noi vine cu bagajul de temeri.

Și dacă mă întrebi pe mine, în general nimeni nu este perfect când socializează.

Un alt sfat oferit de psiholog este să schimbi atenția în momentul unei conversații: mai puțin pe tine, mai mult pe cel care vorbește. Comunicarea și socializarea nu înseamnă mereu că tu trebuie să vorbești. Înseamnă să și asculți.

Așadar, pune focus pe cel care este în fața ta și ascultă-l conștient. Poți învăța o mulțime de lucruri de la oamenii din jurul tău și le poți oferi ajutor ascultându-i.

Nu ai vorbit azi, dar ai ascultat pe cineva? Ai fost un element al procesului de comunicare, chiar dacă nu ai vorbit tu prea mult. Dar ai socializat.

În concluzie…

Anxietatea nu se poate vedea, se poate simți. Dacă simți că ai nevoie de ajutor, nu este niciodată rușinos să apelezi la un psiholog – doar el te poate ajuta în funcție de nevoile tale. Ajutorul personalizat este cel mai sănătos.

Anxietatea nu fuge într-o clipă, dar poți negocia cu ea. Și poți comunica cu ea. Arată-i că tu ești cel care controlează situația, nu ea.

Anxietatea în vremea pandemiei este normală: pandemia ne-a îndepărtat de o viață socială sănătoasă și a venit la pachet cu un virus despre care citim zilnic felurite informații.

Iar informațiile se schimbă periodic și ajungem să nu mai știm ce să credem – se naște, astfel, insecuritatea, confuzia, teama de a te confrunta cu ceva ce nu cunoști cu adevărat.

Comunicare în vreme de pandemie se poate, chiar dacă online. Chiar dacă uneori nu ești tu cel care vorbește.

Și, din nou, nu este niciodată rușinos să apelezi la ajutorul unui psiholog. Eu merg de un an la psiholog și am aflat o mulțime de lucruri despre mine și am învățat cum să gestionez situații în fața cărora mă blocam înainte de a merge la terapie.

Am teme pentru acasă, exerciții pe care le aplic și multă voință de a reface legături din mine care, din pricina unor factori externi, s-au rupt.